Solutii si prioritati in agricultura romaneasca

Deși mă așteaptă o muncă dificilă la conducerea MADR, intenționez să rămân în legătură directă permanentă cu cetățenii, cel puțin prin intermediul acestui blog.

Îmi va fi greu să urmăresc personal toate mesajele, dar ideile dumneavoastră vor ajunge la urechile mele, iar cele mai importante vor avea și o reflectare în practică.

Ca urmare a întrebărilor pe care le-am primit am să încerc să sintetizez cele mai importante obiective ale mandatului meu, care sper să se transforme în realizări. Sunt convins că nu voi reuși să pun toate ideile în aplicare dar am speranța că acestea vor fi preluate și de cei care îmi vor urma, indiferent de apartenența politică.

Scopul mandatului:  crearea unui mediu  agricol stabil și previzibil care să ofere certitudinea faptului că afacerea agricolă este una profitabilă.

Explicații: Indiferent câți bani vom investi în agricultură sub forma subvențiilor europene sau  din resursele pe care le avem fiecare, aceste sume nu vor aduce nici un beneficiu fermierilor și țării dacă sistemul agricol nu este conturat de o așa manieră încât afacerea agricolă să fie profitabilă. Fermierii vor fi decapitalizați continuu,  prin presiunea exercită  prin prețuri de către furnizorii de imputuri agricole sau presiunea exercitată de clienți lor, mai bine orientați, sau fie pur și simplu pentru că activitatea nu se desfășoară conform principiilor tehnice minime pentru a fi profitabilă.

De aceea înainte de a finanța, trebuie să ne asigurăm că investim banii într-o afacere care va permite recuperarea lor și va genera beneficii pentru societate.

Mott-ul mandatului meu este: mai puțină administrație și mai multă acțiune.

Experiența primului mandat îmi spune că fiecare zi este importantă. Cei mai mulți miniștri (noi) au nevoie ce circa 1 an pentru a se obișnui cu funcția, pentru a vedea cum se propagă ideile pe care ei le vor puse în practică și ce pârghii au pentru a influența sistemul birocratic pe care îl conduc. Apoi cad în capcana rezolvării chestiunilor administrative și pierd din vedere ansamblul și starea de fapt.

Eu am primit această lecție în primul mandat. Vârsta mea și situația tării impune acțiune imediată, cu cadrul legislativ și administrativ existent. Cu modificări necesare să susțină acțiunea și nu de dragul de a complica cadrul juridic și administrativ. Reguli avem destule.

Convingerea verbală, acțiuni de voluntariat unde se poate  și  mai presus de toate Acțiune!

Măsuri importante:

Principalele măsuri cu care vin în realizarea acestui obiectiv le voi stabili pe baza propunerilor primite de la agricultori și de la organizațiile și cercurile științifice, specialiștii care activează în domeniu. Asta nu înseamnă că nu am conturate câteva idei (preluate din experiența de la Senat) care dacă vor fi acceptate social, pot reprezenta schimbări majore în sistemul agricol național.

Prezentate pe domenii, iată care sunt la ora actuală principalele idei pe care aș vrea să le văd transpuse în realitate: 

1. Rolul mediului academic în planificările din sectorul agricol

Aș dori ca universitățile și institutele de cercetare să devină un punct de coagulare a ideilor provenind de la fermieri și din rezultatele din cercetare, care să degreveze MADR de această sarcină a stabilirii planurilor de acțiune. Voi propune un calendar și vom realiza un plan de colaborare pentru primirea propunerilor de dezvoltare a agriculturii de la aceste organizații, după ce le vor fi supus dezbaterilor. 

Vor fi desemnați responsabili din fiecare instituție care vor trebui să prezinte cel puțin anual o analiză critică a activității M.A.D.R., a rezultatelor obținute de către minister și  prezentarea măsurilor ce se impun a fi luate în viitor. Sunt tineri cercetători , dar și oameni cu experiență, cunoscători a două trei limbi străine care sunt la curent cu practicile din alte țări și ne-ar fi de folos să evităm anumite erori făcute de alții, nimerind drept la țintă.

Vom stimula îndeosebi formularea unor propuneri de acțiuni care nu necesită eforturi financiare consistente pentru implementarea lor.

2. Prioritizarea nevoilor- Sprijinirea financiară doar a fermierilor care au șanse să devină profitabili

Așa cum am spus, dacă afacerea agricolă nu este profitabilă, sprijinul public realizat prin subvenții este o mare risipă. Ca urmare propun ca plățile naționale directe și complementare să se acorde (eventual de anul viitor) doar fermierilor care au o anumită dimensiune ce le permite să se dezvolte. În cazul fermei vegetale de exemplu (cultura mare) condiția minimă ar putea fi ca fermierul să dețină în exploatare minim 20 ha teren și cel puțin un tractor cu plug, etc. Vor urma niște analize mai amănunțite de sigur.

Vom solicita Comisiei Europene ca plafonul fondurilor alocate României să rămână același în fiecare an, având noi flexibilitatea de a stabili cuantumul plătii pe fiecare ha și criterriul minim pentru a fi beneficiar.

Ca urmare, am putea împărți totalitatea fondurilor doar exploatațiilor agricole și nu micilor proprietari de pământ. 

Fondurile naționale ar putea fi direcționate spre zootehnie și alte priorități. 

Urmările pe care le estimez sunt:

a) creșterea imediată a susținerii financiare pentru fermieri la un nivel de circa 200 euro/ha. O parte a terenului și deținătorii lui nu vor primi subvenții, se înțelege.  În 2-4 ani, exploatațiile vor reintegra în circuitul agricol profitabil mai mult teren, astfel că suma ar trebui să rămână relativ constantă de la an la an, deoarece și  plafonul fondurilor alocate țării noastre este în creștere anuală.

b) stimularea exploatării comasate a terenurilor. 

Micii proprietari, pe lângă faptul că nu au cunoștințe de management și tehnice suficiente  pentru o exploatare eficientă a terenului nu se vor putea transforma în exploatații funcționale, neavând capital. Mai este și vârsta înaintată un factor dar și alții. Ei vor renunța la munca terenului în favoarea fermelor comerciale, care cel puțin prin prisma susținerii finaciare importante vor fi motivați să se extindă și desigur în favoarea fermelor de subzistență sprijinite prin FEADR. Experiența demonstrează că cei cu o anumită anvergură abțin de regulă profit, chiar dacă ocazional, din cauza condițiilor meteo nefavorabile situația nu e chiar de invidiat.

c) creșterea suprafeței lucrate la nivel național. 

După cum știți circa 2 milioane ha rămân nelucrate anual. Impozitarea sau amendarea celor care nu îl lucrează nu e un lucru simplu. De regulă oamenii sunt săracii, unii nici nu au acte pe el să îl poată vinde și atunci ce pot face? În plus cum poți obliga pe cineva să întreprindă o activitate nerentabilă, de vreme ce la dimensiuni mici, fără mașini și utilaje agricole performante afacerea în agricultură e din start pierdantă. 

Mi-e teamă că că cei bogați, care dețin terenuri în scopuri speculative vor scăpa dând mită iar cei săraci nu vor putea fi obligați să plătească, neavând cu ce. 

Mai ușor este să stimulăm dezoltarea fermelor adevărate, care să preia din proprie inițiativă cât mai mult teren în arendă de la cei care nu au capacitatea de a-l lucra.

d) scăderea presiunii administrative asupra statului

APIA primește anual peste 1 milion de cereri (aferente plăților directe pe ha) pentru 9 milioane de ha. Dacă ar rămâne ca sprijinul să se acorde doar agricultorilor cu un minim de potențial, ar însemna ca numărul cererilor să scadă la circa 150.000 inițial. Adică vor fi doar circa 15% din numărul actual. Asta ne va permite să controlăm dacă solicitanții respectă condițiile exploatării raționale a terenului respectând cerințele europene. 

e) impact economic și social pozitiv

Stabilizarea la circa 200.000-250.000 de ferme comerciale cu o medie de 70 ha nu ar fi  chiar rău pentru România.

Ar însemna circa tot atâtea familii din clasa de mijloc plus cel puțin de 3 ori mai mulți angajați adica circa 1 milion de persoane cu venituri acceptabile. Acum avem 1 milion de posesori de pământ, toți săraci. 

Nu mai analizăm și impactul în aval și în amonte generat în alte ramuri ale economiei de aceste unități profitabile.

De altfel ideea susținerii financiare selective este în acord și cu evoluția demografică a țării și cu necesitatea reajustării treptate a populației ocupate la nivel de ramură.

Extinderea exploatațiilor și transformarea lor în unități profitabile va determina o presiune din partea proprietarilor în sensul creșterii nivelului arendei solicitate. Prețul terenurilor vor crește de asemenea, e drept că  în timp. Pe termen mediu și lung proprietarii terenurilor vor fi și ei foarte avantajați.

Oricum alternativa ar fi lăsarea terenului pârloagă sau vânzarea către persoane străine la un preț derizoriu, cum se și întâmplă.

Comasarea proprietăților (juridică) este aproape imposibilă acum din cauza costurilor foarte mari și a documentațiilor cadastrale.

f) creșterea producției agricole, reducerea dependenței de importuri.

Nu este greu de dedus că mai mulți bani împărțiți la mai puțini, întreprinzători care au și capacitatea teoretică să aplice tehnologii mai performante vor aduce și producții mai bune. Mai mulți bani vor însemna utilaje mai performante și achiziții de servicii de consultanță tehnică pentru creșterea randamentului la ha, care în cele din urmă trebuie să vină. Suntem la coada Europei.

3 Accesarea fondurilor europene

Situațiile centralizatoare arată că se primesc de regulă cam de trei ori mai multe proiecte decât posibilitățile de finanțare ale APDRP. 

În aceste condiții nu știu dacă schimbarea regulilor ar aduce avantaje sutelor de oameni care se află în spatele lor (consultanți evaluatori, etc), pe lângă faptul că necesită aprobări. prealabile  de la forurile de la Bruxelles. 

Poate ar trebui  mai multă transparență și predictibilitate la nivelul APDRP.

As fi inconștient sa sper ca vom scăpa de influențe și presiuni politice, dar sper ca punctajele de evaluare, fiind publice să fie o reală piedică în acordarea fondurilor discriminatoriu.

Pe segmentul finanțării proiectelor intenționez să intensificăm colaborarea cu băncile finanțatoare în ideea eliminării dublării acelorași solicitări cu APDRP-ul. Din păcate instituțiile bancare sunt private (cu o excepție) având propriile reguli, conduse după principiul profitabilității și singura posibilitate pe care o avem este colaborarea pentru simplificarea unor cerințe administrative.

Subvenționarea dobânzilor la credite și a comisioanelor de garantare rămâne principalul instrument de sprijin al fermierilor.

Pe de altă parte nu aș vrea să absolutizăm influența fondurilor pentru investiții disponibile prin FEADR în salvarea agriculturii românești.

Din formulările organizațiilor de profil reiese că majoritatea celor care au investit sunt în pragul falimentului. Asta ne indică faptul că nu investiția în sine este cartea câștigătoare ci un mediu de afaceri care să permită obținerea profitului (concurență corectă cu fermierii europeni, eficiență în exploatare, stabilitate, previzibilitate).

Pe de altă parte, raportate la suprafața agricolă a țării, sumele disponibile din fonduri europene nu sunt suficiente ca necesar de investiții pentru dezvoltarea agriculturii. Voi detalia această afirmație:

Luând în considerare doar menţinerea în această stare a parcului de maşini şi utilaje agricole existente la nivel  naţional (conform situației prezentate de Institul Național de Statistică), care este apreciat ca insuficient şi uzat, ar trebui să se investească anual circa 850 milioane de EURO, considerând înnoirea o dată la 10 ani, a tuturor categoriilor de maşini şi utilaje agricole.

Daca doriti un calcul mai simplu puteți împărți 9 milioane ha teren arabil la 50 ( ha/tractor),  apoi la 10 (ani-durata normală de utilizare a unui tractor) aflând astfel numarul de tractoare necesar pe an, adică 18.000 bucăți.  Înmulțind numărul de tractoare necesar cu prețul mediu de 15.000 de euro obținem o suma de 360 milioane EURO necesară doar pentru investiții în reînnoirea tractoarelor.  Pe acest tipar putem calcula și sumele necesare pentru reînnoirea plugurilor, semănătorilor, combinelor agicole, și sunt sigur că veți constata că suma de 850 de milioane este de fapt insuficientă.

Alocările totale ale programului SAPARD, în intervalul 2000-2006, pentru toate măsurile au fost de 2,384 milioane de euro, sumă reprezentând atât fondurile publice cât şi private destinate realizării tuturor tipurilor de investiţii. Împărţind suma la 6 ani rezultă o cheltuială anuală de 397,4 milioane de euro, adică doar 48% din necesarul de înlocuire a utilajelor şi maşinilor agricole ce trebuie scoase din uz anual.

Alocările FEADR pentru intervalul 2007-2013, cuprinzând fonduri naţionale şi europene dedicate Axei 1 (Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi forestier), deci banii destinați fermelor, reprezintă 3.170. milioane euro. Suma împărţită la cei 7 ani de alocare reprezintă un efort public de 452,8 milioane euro anual, la care dacă s-ar adăuga şi investiţii private de o valoare egală, conform principiului cofinanţării, ar rezulta o sumă disponibilă de 905,7 milioane de euro.

Cu alte cuvinte suma ce ar trebui cheltuită prin FEADR este cu 8% mai mare decât cea necesară menţinerii parcului de utilaje şi maşini agricole în condiţiile actuale. Dar după cum știți acești bani nu se investesc doar în utilaje agricole, chiar de se reușește absorbția lor în procent de 100%. Jumătate din ei sunt de regulă împrumutați de la bănci, ceea ce însemnă că și retunați în următorii 10 ani. Râmân efectiv alocați investițiilor doar cei 452, 8 milioane EURO pe an, adică  jumătate din suma necesară reînnoirii utilajelor agricole existente.

Ori pentru a “moderniza” agricultura după viziunea existentă, ar trebui investiții cel puțin de 20 de ori mai mari dacă nu de 100 de ori mai mari, în raport cu sumele disponibile pentru reînnoirea parcului de utilaje...Ar trebui bani pentru achiziții de animale mai performante, modernizarea construcțiilor, instalațiilor, amenajarea drumurilor, formării profesionale etc.

Concluzia ar fi că  nu putem cultiva întinsurile noastre terenuri făcând investiții masive în imputuri și tehnlogie, pentru că nu vom avea resurse suficiente.

4. Schimbarea ponderii activităților agricole.Înfrumusețarea peisajului rural.

Dacă nu sunt resurse suficiente rămâne soluția reducerii cheltuielilor în activitatea agricolă în ansamblul ei. Acest lucru se poate face într-un mod barbar, urât, lăsând locurile în paragină, sau într-un mod inteligent.

Inteligent spun gândindu-mă la beneficiile pe care pădurea și vegetația verde o au asupra sufletului și corpului.

Așadar intenționez să promovez renunțarea la cultivarea  unei părți a terenului cu plante de cultură anuală, care necesită costuri mari cu mecanizarea, depozitarea, transportul și prelucarea producției pană la stadiul de obținere furaje concentrate sau produse alimentare, activitate care poate fi înlocuită cu cea a creșteri animalelor pentru carne.  În special oi și vite din rase de carne, dar și porci în aer liber și chiar păsări.

Această ultimă activitate presupune transformarea mai rapidă a potențialului pământului în produs final cu valoare adăugată ridicată, cu eforturi umane și financiare mai reduse.

Dacă pentru a crește 100 de porci avem nevoie de furajare  cu concentrate continuă, în cele 365 de zile ale anului (ceea ce presupune toată activitatea de obținere a lor și costurile aferente), vacile și oile de carne pot fi hrănite mai mult de 6 luni doar pe pășune iar în alte 4-5 luni  vor consuma în special furaje grosiere (mai ieftine și ușor de procurat) precum paiele, fânul etc. Așadar costuri reduse.

Construcțiile și instalațiile pentru exploatarea animalelor în spații controlate ca și costurile întreținerii microclimatului sunt iarăși mai scumpe în primul caz. Vacile și oile sunt mai puțin pretențioase. Toate acestea înseamnă renunțarea la investiții pe care oricum nu ni le permitem și adoptarea unor soluții pragmatice, mai ieftine dar cu rezultate cel puțin la fel de bune.

Consumul de forță de muncă și timp este de asemenea mai mic în cel de-al doilea caz.

Promovarea acestor tipuri de activitate precum și acordarea unor stimulente finaciare direcționate pe acest sector este o cheie care poate reduce nevoia de investiții și salvarea unor terenuri de la degradarea completă.

În plus se creează și o piață de desfacere mai activă pentru cereale, obținute în mod tradițional în țara noastră, chiar și acolo unde nu s-ar impune.

Legat de acest subiect al utilizării terenurilor ca pășuni, se știe că mare parte dintre acestea sunt o bătaie de joc la adresa științei agricole și bunului simț. Aici fără ezitare voi  solicita amenzi drastice pentru cei care vor primi plăți directe stimulatoare și nu vor lua măsuri de îmbunătățire a pășunilor dar și un control foarte dur al încărcării pe unitatea de suprafață, pentru evitarea suprapopulării.

 În special se va urmări ca terenurile situate în pantă, terenurile din apropierea drumurilor și căilor ferate, a localităților să fie utilizate ca pășuni cultivate sau permanente iar cele improprii utilizării ca teren agricol să fie împădurite.

Acest al doilea aspect al împăduririi va fi complementar susținerii unei utilizări raționale a pășunilor și creșterii suprafețelor ocupate cu pajiști cultivate.

Prin susținerea financiară a proiectului propus prin Strategia de combatere a secetei, alături de M.M.P, dar și prin colaborarea cu grupurile de voluntari și cu crescătorii de animale intenționăm să realizăm plantarea un procent cât mai mare de arbori și perdele forestiere, care să ofere protecție de intemperii animalelor și un peisaj rural mai curat și atrăgător.

De asemenea aceste păduri și perdele forestiere sunt în acord cu linia de acțiune cerută de schimbările climatice care afectează partea de sud și sud-est a României, în general.

 De-a lungul călătoriilor întreprinse am avut plăcerea să văd astfel de zone care seamănă cu Paradisul și sper să trezesc gustul locuitorilor din spațiul rural pentru astfel de frumuseți naturale la realizarea cărora trebuie să trecem cât mai repede.

5. Activitatea de consultanță agricolă oferită de stat

Activitatea de consultanță agricolă a slăbit mult în ultima vreme, pe de o parte din lipsa capacității ANCA de a oferi sprijin real fermierilor, iar pe de altă parte din cauza lipsei fondurilor private, a celor care ar trebui să apeleze la aceste servicii. 

ANCA este ținută în viață îndeosebi de realizarea proiectelor de finanțare FEADR, care este o muncă exclusiv administrativă, lipsită de conținutul efectiv a ceea ce ar trebui să însemne sprijinul fermierului.

Singura soluție este sprijinirea agenției să devină autonomă sub aspectul finanțării, prin oferirea unor servicii mai aproape de nevoile fermierilor.  S-ar putea începe prin implicarea ANCA ca intermediar în activitatea de aprovizionare și desfacere, în activitatea de promovare a produselor, îndeosebi a producătorilor de mici dimensiuni și a formelor asociative, fără structuri funcționale. De pildă consultanții ar putea găsi cele mai bune prețuri din zonă pentru a le indica fermierilor un anumit furnizor. Ar putea avea o linie de comunicare (telefon, fax, email) pentru a prelua anunțurile de vânzare a produselor agricole , centralizarea situațiilor pe zone și promovarea ofertelor către diverși achizitori. Dacă se impune ar putea merge să fotografieze animale disponibile pentru vânzare, etc. În acest fel ar putea obține finanțare din mici comisioane aplicate tranzacțiilor, dacă fermierii vor alege varianta propusă de către Agenție de a vinde produsele, desigur motivația fiind un preț mai bun.
 Nu este exclus ca realizându-se aceste centre "administrative" de desfacere a produselor, să crească și puterea de negociere a producătorilor agricoli și desigur economii de 5-10% la achiziționarea materiilor prime. Deci ca să recapitulez, în general, beneficiind de un 5% în plus la venituri și un minus de 5% la cheltuieli, poate rezulta tocmai marja de profit a afacerii și comisionul ANCA.

Sunt mulți producători are au probleme în ași desface marfa pe de o parte datorită cantităților reduse disponibile dar și ca urmare a posibilităților reduse de a-și face cunoscută oferta.

Pe măsura observării beneficiilor apelării la serviciile amintite, fermierii  vor simți nevoia solicitării și altor servicii tehnice mai specializate.

Aștept și alte opinii și nu numai pe această temă.

În afară de consolidarea rolului ANCA, am să insist pe lângă colegii mei, pentru transformarea unui post public de televiziune (susținut din banii contribuabililor dintre care mulți sunt și agricultori) în post de televiziune cu profil agrar. 

Din Anuarul Statistic al României 2007, în România spaţiul rural reprezintă circa 90% din suprafaţa ţării, iar ponderea locuitorilor din mediul rural - printre cele mai ridicate din Europa - se ridică la 47,3% din totalul populaţiei.  

De asemenea o mare parte a populaţiei lucrează în activităţi cu specific agricol

Pe adresa ministerului sau aici, puteți transmite ideile dumneavoastră, contribuind la transformarea țării noastre într-un loc în care să ne facă plăcere tuturor să trăim!

Valeriu Tabără